dani.

Într-o oglindă

2012-01-31T08:03:00.001+02:00

Suntem

atât de

diferiți de

ceea ce

suntem încât e înfricoșător

să ne uităm

uitarea...

într-o oglindă

La reproduction interdite, 1937, René Magritte

ALEXANDRA

2011-12-14T21:46:00.000+02:00

http://www.newsbucovina.ro/social/41066/sase-elevi-de-la-colegiul-national-petru-rares-din-suceava-au-organizat-un-targ-de-obiecte-confectionate-manual-pentru-a-ajuta-o-fetita-bolnava-de-leucemie

Crăciunul e sărbătoarea Vieții: Vino la Iulius Mall pe 14 decembrie

2011-12-07T23:09:00.001+02:00

Punesuflet în bradul de Crăciun! Cumpară ornamente, felicitări sau brățări de laExpoziția de obiecte hand-made cu vânzare, pe 14 decembrie, la Iulius Mall, șivei contribui la salvarea vieții unui copil bolnav de leucemie!

Evenimentul,organizat sub egida Salvați Copiii - Filiala Suceava de către clasa a IX-a A,Colegiul Național Petru Rareș, diriginte prof. Airinei Mihai, de cătreoameni care nu au renunțat să creadă că minunile există și că Alexandra, fetițade 6 ani bolnavă de leucemie acută mieloblastică, care are nevoie de untransplant în valoare de 50.000 euro, poate primi ca Dar de Crăciun o șansăla Viață!

Contîn care se pot face donații:

GROZADUMITRU - cont umanitar

ContLei- RO49RNCB0044023859590001

ContEuro - RO22RNCB0044023859590002

CodSWIFT - RNCB ROBU

BCRAgenția Dorohoi

ALEXANDRA GROZA

Împodobește-țibradul de Crăciun cu ornamente lucrate manual, trimite unui prieten drag ofelicitare originală! Oricât de puţin din puţinul tău este foarte mult pentruAlexandra, şi vital!

Să-ifacem o bucurie lui Moş Crăciun!

Să-iarătăm cât de umani suntem!

Punesuflet în bradul de Crăciun!

2011-11-24T10:53:00.001+02:00

CÂT COSTĂ VIAȚA TA?

SOLIDARITATE PENTRU ALEXANDRA

Lets do it for Alexandra!

2011-11-23T10:02:00.001+02:00

ALEXANDRA GROZA

2011-11-22T21:51:00.001+02:00

Să o ajutăm, împreună, pe Alexandra să fie! Oricâtde puțin din puținul tău este foarte mult pentru ea și vital!

Alexandra Groza este o fetiță de doar 6 ani, bolnavăde leucemie acută mieloblastica. În urma mai multor consultații, i s-arecomandat o operație de transplant medular, care costă peste 50 000 de euro.Nimic nu este mai dureros decât neputința părintilor de a-și ajuta copilul! Săcontribuim la salvarea unei vieți!

Nu fi ignorant! Oprește-te!Chiar acum! Gândește că poți schimba ceva! Privește în sufletultău și vei fi impresionat câte soluții la îndemână vei găsi pentru a te implicaîn visul părinților Alexandrei de a-și vedea fetița mare și sănătoasă!

Pune-ți întrebarea:dacă aș fi eu în locul lor? Aș putea acoperi costurile tratamentului? S-arimplica cei din jur? Mi-ar întinde o mână de ajutor? Timpul este esential!

Putem da o speranțăAlexandrei, putem găsi resurse pentru a reda zâmbetul părinților ei!

Să-i facem o bucurie Moșului Crăciun! Să-i arătămcât de umani suntem!

pentru numar de cont si detalii

Bucati.

2011-10-24T23:14:00.002+03:00

Măchemi şi alerg în două suflete.

Ştiusigur că mă chemi şi alerg în două suflete.

Iubite,

cerulcurge

copaciiîl spintecă

Sălbatici,nebuni, fanatici

sărutăadâncul

înnervuri de pustii și goi,

țipăși plâng de noi,

iubite!

Iubite,

crengile-odor

îisfâșie ochii

îirup respirarea

îicurmă pieptul din suflet...

Frunzele– cenușă.

Euși cu tine, iubite...

Nudestul de
noi.

e prea toamnă...

DIMINEAȚA

2011-10-19T00:49:00.002+03:00

bună!

Suceava

2011-09-17T22:18:00.003+03:00

Colegiul National "Petru Rares"
*la vie en rose*

Lets do it, Botosani!

2011-09-03T23:11:00.000+03:00

Buna sa va fie inima!
Am hotarat sa va spun adevarul meu. De ce? Pentru ca acesta este blogul meu de autocunoastere si, odata cu aceste evenimente, am spus anumite lucruri pe care nu credeam ca le voi spune vreodata. Am simtit din plin deznadejde si dezamagire si cum cerul imi cade pe cap.

Asadar, voi incepe prin a spune ca apreciez foarte mult ideea de baza a spectacolului, insa consider ca undeva s-a deviat de pe drumul cel bun. O idee extraordinara, de mobilizare, de hai-sa-facem-ceva-oameni-buni!. Dar s-a gresit. Acest spectacol trebuia sa aiba un nivel mult mai inalt, prestigiu, sa miste contiinta nemiscata!

Despre cum m-am prezentat eu, pot sa spun cu sinceritate ca am fost dezamagita de mine. Nu pentru ca am cantat eu aiurea si nu am atins solminorbemolmodulatdiez. Ci pentru ca in acea seara am fost singura care am cantat folk (as spune, mai degraba, o incercare de a canta folk...) si reprezentam o "institutie". Propovaduiam folkul! Si pot sa spun ca mustrarile pe care le-am avut de facut pentru mine, si-au atins tinta.

Tot ieri, am realizat cat este de important este sa stii cine esti si ce vrei in viata asta. Sa-ti alegi sa faci un lucru pe care sa-l iubesti, sa incerci sa-l faci cat de bine posibil! Sa-ti dai silinta... Am intrat in contradictie cu sunetistul de la Teatrul Mihai Eminescu, unde evenimentul a avut loc. De ce? cand i-am explicat ca-mi trebuie fir pentru ghitara mi-a zis ca nu se poate. M-a intrebat daca nu pot sa cant pe microfon si i-am zis ca nu si a zis ca ba da, pot. Consider ca daca nu era impresarul si omul meu cel mai de baza, si anume mama, ramaneam in aer. D. sunetist nu parea deloc dispus sa coopereze sau sa incerce sa ajute. Fapt pentru care i-am explicat ca eu fara cablu pentru ghitara nu urc pe scena. Ce chestie! Dupa ce am zis asta s-a rezolvat{poate e un fel de formula magica}! Am vrut ecou, dar nu s-a putut. Monitoare, nici vorba. In orice caz, am trecut si peste asta. [proba de la 11] De la 11 la 17 am avut interval de stat degeaba in Botosani. In alta ordine de idei, cred ca am fost sabotata de la sunet. Ghitara mea a incetat sa se mai auda la un moment dat si eu ghiceam din amintire cum ar trebui sa sune. Problema mea este ca as fi putut fi mult mai buna de atat si, da! Indraznesc sa dau vina pe sunet.

De asemenea, la repetitie, am simtit o atmosfera incordata si dusmanoasa si m-am simtit chiar stanjenita putin.Toti oamenii imi pareau incruntati de parca uitasera de ce eram acolo. Sa emanam pozitiv si sa motivam niste oameni to do something good, right?

Toate acestea fiind adunate, dupa ce am iesit din scena [la spectacol], pentru prima data in viata mea, am tipat/plans/sfasiat cu patima si durere urmatoarele cuvinte: "Nu mai cant in viata mea folk!" M-am simtit atat de ravasita de toate ce mi s-au intamplat... M-am simtit invinsa de nepasarea si rautatea oamenilor! Am simtit ca nu merit sa cant folk poate si din acest motiv. Pentru ca ma lasasem batuta. Si aveam de gand sa nu mai cant folk in toata viata mea. Dupa doua esecuri in aceeasi saptamana la Teatrul Mihai Eminescu...

Cand sa plec, insa, mi s-a intamplat ceva ce nu cred ca voi uita toata viata mea. O fetita a venit la mine impreuna cu bunica ei si mi-a zis: "Si mamaia are o ghitara si vreau si eu sa invat sa cant!" In momentul acela am uitat si de sunetist, si de faptul ca solminorbemolmodulatdiezul nu mi-a iesit cum ma asteptam si m-am bucurat de faptul ca cineva a primit, totusi, mesajul meu.
Voi continua in incercarea mea de a canta folk, pentru ca e modul meu de a fi si pentru ca nu pot altfel!
Te salut, generatie in blugi!

aici
*virgula*
aici

********

2011-09-01T18:05:00.002+03:00

timpul meu se masoara in dimensiuni, universurile sunt infinite ca sorii si lunile. spatiile ne arata cat de goi suntem.

Lets do it, Romania

2011-08-31T18:10:00.001+03:00

Va astept! :D
be there:)

Nota

2011-08-28T12:15:00.001+03:00

The only thing worse than being blind is having sight and no vision!

Vama, Radauti

2011-08-28T02:14:00.006+03:00

Pot sa consider faptul ca am avut ocazia sa-i vad pe Vama live ca o realizare personala? Pentru ca e o realizare personala.

Cand am ajuns se traia "Zmeul" si am plans. Nu, nu am plans pentru ca intarziasem si am respirat doar 3 dimensiuni. Am plans pentru ca mi-era dor sa plang si sa traiesc si sa respir... Am plans pentru ca nu mai mi-e teama si nu mai mi-e frig! nici foame, nici sete! Apoi am ras maniac si mi-am jurat sa iubesc pentru mereu!

Acum ma ard lucrurile pe care nu le-am vazut si facut inca!...

Drag Tudor,
incantator, incantator, incantator!

SALUT si chiar MULTUMESC,
dani!

gand****

2011-08-25T19:20:00.003+03:00

si cand mi s-au impleticit mintile mi-am spus simplu ca inima mea e rosie.

gand***

2011-08-24T23:42:00.004+03:00

un cantec se recita!
un cantec recitat e pentru mereu!

Note maritime (Build a rocket, boys!)

2011-08-22T11:56:00.008+03:00

#1:
Albastrii se contopesc si curg. Doar valurile infuriate si norii nevinovati ce mai sunt sinceri. Noi ne vindem pe-o bucata de plaja.

#2:
Cand am fost in vama veche am avut din nou speranta aia de demult: suntem infiniti si nimic nu ne poate opri. Putem sfarama orizonturile care ne sufoca...
E sentimentul acela de etern pe care doar iubirea ni-l poate da vreodata!
E sentimentul care te face sa ridici fruntea si sa zambesti spre un Dumnezeu si sa pasesti increzator in nisipul incantator, incantator...

#3:
Pentru vremea ce urmeaza prezic nestatornicie. Pentru mereu de acum incolo... prezic timp ce-o sa treaca prea repede, prea incantator...
*it's the still me that was thousands of years ago. just different..*

gand**

2011-08-08T15:12:00.005+03:00

nu e trist atunci cand sta pe ganduri si o negura ii apasa fruntea, e trist atunci cand danseaza aprig si rade ingrozitor si mult si neinteles. atunci fruntea-i zvacneste cu groaza si-i e jale. i-e jale...

gand*

2011-08-02T17:55:00.006+03:00

cand ma opresc pe strada si tip la om ca a spart cana si ca nu o mai pot repara ca e facuta bucatele si ca imi pare rau dupa ea. nu, domnule, nu ai cum s-o rascumperi. aia era Cana...
cand intervine om2 si ma intreaba la cine tip ca ala e doar un copac.
cand... la mine dom'le, nu vezi?

Gand

2011-08-01T16:35:00.009+03:00

A fi artist nu e o tehnica. A fi artist e ceva dincolo de a canta impecabil. A canta e diferit de a interpreta. Nu e corect sa anunti ca nu stiu care solista va interpreta melodia nu stiu care. Pentru ca nu stii daca e artist. A canta e pur si simplu rezultatul urmaririi unei linii melodice, partituri, ce stiu eu... A interpreta e infinit mai mult de atat, mai dificil si mai revelator. Consider ca pentru un artist, insasi fiirea e chinuitoare, o inclestare dulce-amaruie... Pentru ca un artist trebuie sa fiie frumos. Dar nu din acest motiv fiirea ii e dificila, ci pentru ca fiirea lui implica fiirea mai multor persoane care simt prin el.

Pacat e ca in exprimarea mea deficitara si neexersata notiunea de artist apare ambigua si umbrita. Imi asum faptul ca e o definitie incompleta si imperfecta.

P.s.: Se supune interpretarilor fiecaruia...

Gata.

de pe facebook adunat...

2011-07-22T10:22:00.002+03:00

Asa da!

Dintr-o data

2011-07-21T17:45:00.003+03:00

Acum cateva zile m-am gandit. Si am hotarat ca vreau sa invat Crezul, chestie pe care nu am simtit niciodata nevoia sa o fac. Dar eram trista fara un motiv anume si am hotarat ca vreau sa invat Crezul. Pentru ca m-am gandit si cred.

La padure

2011-07-10T21:05:00.003+03:00

Credite foto: Cata

Festivalul National de Muzica Folk "Seri melancolice eminesciene"

2011-07-04T10:42:00.022+03:00

Foto1
Foto2
Foto3

Ma intorc de la Festivalul National de Muzica Folk Seri melancolice eminesciene, cea de-a doua editie, cu Trofeul pentru cea mai buna creatie pe versurile marelui poet.

Scriu acest post deoarece simt nevoia sa spun anumite lucruri pe care, din cauza emotiilor si a catorva evenimente inopinate, nu am apucat sa le spun.
Multumesc juriului pentru increderea acordata si organizatorilor pentru faptul ca ne-au oferit ocazia sa petrecem niste seri minunate si nu oricum! FOLK!
Stiu ca lucrurile acestea sunt spuse tot timpul, dar ce-i normal e bine, nu? Faptul ca se spun mereu sugereaza ca merita spuse!
Imi cer scuze pentru faptul ca, din motive obiective, in cadrul Galei Laureatilor nu am putut canta melodia pentru care am fost premiata, si anume Criticilor mei (muzica proprie, versuri: Mihai Eminescu). Unul dintre motivele obiective pe care le promiteam este faptul ca eram extrem de ragusita, am facut, cum se spune, o infectie in gat. Initial hotarasem sa nu mai cant deloc, deoarece prevedeam ca nu voi putea canta, dar am primit un sfat intelept de la d-nul Jul Baldovin (caruia ii multumesc din nou pe aceasta cale!): Daca stii ca nu poti canta, nu canta. Dar oamenii, publicul, apreciaza foarte mult efortul!
Pot sa va spun din toata inima ca nu regret ca am cantat, desi cu jumatate de ora inainte nu puteam vorbi!
Ce voi face cu banii de premiu? Voi cumpara ghitara pe care am scapat-o, pentru ca, sincer, mi s-a rupt inima! Nu credeam ca pot sa tin asa de mult la o chitara (Ibanez, nu orice chitara!) Totusi, consider ca intr-adevar acesta este un lucru care se face cu banii de pe un premiu de la un festival folk!

Bejinariu Daniela - Primaveri de Scrum

Foto4 - Ovidiu Mihailescu [unul dintre oamenii care mi-a aratat o alta cale de rezistenta intr-o lume in care cuprinsul tablei de valori se limiteaza la aur, argint si diamant]
Foto5
Bejinariu Daniela - Criticilor mei

Tin sa dedic piesa care mi-a adus Trofeul tuturor celor care nu au crezut in mine. Multumesc!
http://www.blogger.com/img/blank.gif
sursa audio
sursa foto1
sursa foto2,3,4
link1
link2

Sa auzim de bine si numai de bine,
dani!

hihi...

2011-06-19T13:47:00.000+03:00

Succes, dragilor, la examen!

FOLKEVER

2011-06-16T08:28:00.005+03:00

FOLKEVER
http://www.blogger.com/img/blank.gif
Cu intarziere, va scriu de Festivalul National de Muzica Folk si Poezie FOLKEVER, la care am participat cu poezii. Am vrut sa particip la Folk, dar limita de varsta este 18 ani [ca si la poezie, ma roooooog...]. Am castigat Trofeul pentru Poezie, dar nu asta conteaza. Scriu acest post pentru a multumi organizatorilor si pentru va aduce la cunostinta ca e un festival extraordinar! Recitalurile a fost sustinute de Ovidiu Mihailescu, Magda Puscas si Vali Moldovan, Mircea Vintila.

Am avut ocazia sa fac cunostinta cu poeta Clara Margineanu, cea care mi-a si inmanat premiul. A fost frumos!

Sa auzim de bine si numai de bine,
dani!

Da, da, da!!!

2011-06-15T08:49:00.000+03:00

David

**

2011-05-27T00:33:00.003+03:00

Sa uiti
Si sa te-neci intr-un lac de sila
De lume
E miselesc.

Ascute-ti lancea
Si treci de-noata!

*

2011-05-27T00:02:00.005+03:00

Sa te spanzuri de realitati
Si sa te-neci in vina si rusine
Pentru ca apoi
Sa blestemi dimineti,
oglinzile sparte
Si preamultele cuvinte.

Dani

2011-05-25T20:56:00.003+03:00

aici.

Plânge-ţi

2011-05-21T03:49:00.008+03:00

Motto: Inimă,
fii simplă ca moartea.
Lucrurile simple nu se pot dovedi
şi sunt atâţia morţi în jur...
(Nichita Stănescu)

Să îţi curgă pupila pe creste de munţi,
şi să tulbure mările
prea adânci pentru sufletele noastre.

Sărează-ţi ochii cerşetori!
Le iartă îndrăzneala
de-a sfâşia malurile!
Că valurile de mult s-au resemnat…

Le iartă!

Festivalul Nord-Est Folk Dorohoi, o alta intamplare cu OAMENI

2011-05-18T01:10:00.002+03:00

Adi Bezna

Dinu Olarasu

Emeric Imre

Festivalul Nord-Est Folk, ed. I, Dorohoi, 14-15 mai

2011-05-04T08:04:00.003+03:00

In perioada 14-15 mai 2011, are loc la Dorohoi prima editie a Festivalului Nord-Est Folk, manifestare artistica si culturala care se adreseaza interpretilor individuali de muzica folk din tara. Festivalul are drept scop descoperirea si promovarea de noi talente interpretative (si de creatie) ale muzicii folk.
Manifestarea se va desfasura dupa urmatorul program:
Ziua I, “Concurs”, sambata, 14 mai 2011, incepand cu ora 17.00;
Ziua II-a, „Gala Laureatilor”, duminica, 15 mai 2011, incepand cu ora 17.00.
Organizarea si desfasurarea festivalului
Festivalul include doua categorii de varsta: copii (pana la 18 ani) si open (18-35 ani). Ordinea intrarii in concurs se va decide prin tragere la sorti. Clasamentul se va realiza pe baza notelor acordate de juriu. In cele doua seri vor avea loc si recitaluri sustinute de nume consacrate ale muzicii folk, care vor fi prezenti si in juriul festivalului.
Juriul este alcatuit din Emil Raducanu (Radio Iasi), Mihai-Cosmin Popescu (Radio Romania Actualitati), Dinu Olarasu, Emeric Imre, Paul Arva, Catalin Ungureanu, Adrian Bezna.
Deciziile juriului sunt inatacabile. Juriul preselectiei se va afla sub directa coordonare a Presedintelui juriului de concurs.
Conditii de participare
Festivalul-concurs „Nord-Est folk” se adreseaza tuturor iubitorilor de muzica folk cu calitati interpretative (si componistice), cu varsta minima de 10 ani si maxima de 35 de ani. Participarea in concurs poate fi doar individuala. In vederea participarii, cei interesati vor trimite, pana la data de 7 mai 2011, pe adresa de e-mail: nord.est.folk@gmail.com, urmatoarele:
Fisa de inscriere, conform modelului anexat;
2 piese propuse pentru concurs (format mp3);
Copie dupa certificatul de nastere sau cartea de identitate;
Informatii suplimentare pot fi furnizate, prin telefon, la numerele 0744.776090 (Liviu Ciulei) sau 0745.150567 (Paul-Ciprian Mihai) sau la adresa de e-mail: nord.est.folk@gmail.com. Materialele pentru preselectie vor fi timise pana la data de 07.05.2011 (inclusiv). Pe baza materialului audio primit, un juriu va face preselectia concurentilor. Concurentilor admisi li se va comunica telefonic rezultatul preselectiei, pana la data de 9 mai 2011.
Prezenta concurentilor confirmati se va face in ziua de 14 mai 2011, cel tarziu ora 14.00 la Dorohoi, la Clubul Copiilor , str. Grigore Ghica nr. 49. Tuturor concurentilor li se vor asigura conditii de masa pentru zilele de festival si cazare. Concurentii isi suporta cheltuielile de transport.
Clasamentele finale sunt confidentiale si vor fi facute publice numai pe scena Galei laureatilor. Laureatii care nu vor fi prezenti la Gala de decernare a premiilor vor fi descalificati. Pe baza jurizarii, vor fi atribuite la fiecare categorie de varsta Premiile I, II, III si mentiuni. Valoarea premiilor este urmatoarea:
Categoria I (pana in 18 ani): Premiul I – 600 Lei, Premiul II – 450 Lei, Premiul III – 300 Lei, Mentiuni (3) – 150 Lei (X 3)
Categoria a II-a (18-35 ani): Premiul I – 800 Lei, Premiul II – 650 Lei, Premiul III – 500 Lei, Mentiuni (3) – 250 Lei (X 3)

Valoarea premiilor este cea efectiva, care rezulta dupa aplicarea coeficientului de impozitare. Pot aparea de asemenea premii din partea sponsorilor festivalului. Fiecare participant in concurs va primi o diploma de participare.

Fără nicio legătură

2011-04-28T07:55:00.003+03:00

Hristos a înviat!

Nu sunt naţionalistă, mă ştiţi. Totuşi, am fost la tratament la Praid de curând. Nu pot să vă spun cât de tare m-a durut să fiu privită cu dispreţ că vorbesc în România română. A fost un fel de şoc pentru mine. Să intrăm într-o benzinărie şi să ne fie frică să vorbim... urât.

2 mai e Ziua Tineretului. Foarte, extrem de puţin popularizată, desigur.

atât.

Împărţind bucuria Paştelui!

2011-04-17T23:04:00.009+03:00

Clasa a II-a A a Şcolii Nr. 5 "Spiru Haret", învăţător Corjăuceanu Doina, a pus la cale un lan prin care să împartă bucuria Sfintelor Sărbători de Paşte în sufletele unor oameni mai puţin fericiţi de soartă. Astfel, ei s-au mobilizat, în frunte cu iniţiatoarea proiectului, Ana-Maria, şi au strâns hăinuţe, alimente, cărţi, fiecare după posibilitate.

Copiii ajung la destinaţie. Sunt aşteptaţi cu nerăbdare de două dintre cele patru fetiţe şi de tatăl lor. După ce se cunosc mai bine, află că mama lor le-a abandonat şi tatăl, cu un handicap la picior, este singurul care contribuie la întreţinerea copiilor, ajutat de bunică să le crească.

Sunt oameni care nu au pentru că nu au. Sunt oameni care se chinuie să aibă, care muncesc şi care vor.

Cu toată energia lor luptă zilnic să supravieţuiască, fără să-şi piardă omenia.

Copiii au fost încântaţi de primire şi s-au ataşat foarte repede de fetiţe, le-au prins drag şi au promis să nu le uite!

Este îngrijorător faptul că încă există oameni care trăiesc în astfel de condiţii! Oameni care niciodată n-au spus "n-am!" sau "dă-mi!", care şi-au păstrat demnitatea de oameni şi care luptă zilnic pentru a supravieţui.

Poate că, pentru toţi, este o lecţie de viaţă!...

Temă de reflecţie

2011-04-04T23:44:00.001+03:00

"Despre OMUL FRUMOS" - Dan Puric ("Bolovanul de râu")

Despre milă

2011-04-02T23:00:00.003+03:00

Deseori m-am gândit la milă. Şi când mă gândeam mereu îmi spuneam că mila nu e bună. Am exemple din viaţă, oameni care ar putea şi ar fi "îndreptăţiţi" să îşi plângă de milă care nu dau niciun semn de slăbiciune. M-am gândit la cât de mult îi admir pe acei oameni! M-am gândit, apoi, că, involuntar, îi dispreţuiesc pe cei care cer milă. Am ajuns la concluzia că cei care, poate, ar avea nevoie de un umăr pe care să-şi odihnească gândurile obosite şi sufletele îmbâcsite de răutatea lumii sunt, de fapt, cei care tac şi rabdă.
Oamenii puternici sunt puternici pentru că viaţa i-a făcut aşa. Ei nu cer milă, ei sunt demni şi răbdători, înţelepţi. Oamenii slabi sunt slabi pentru că aşa s-au făcut ei...

Şi dacă asta de mai sus e răutăcios, să nu-mi spuneţi mie danişiatât!

2011-03-21T23:39:00.003+02:00

Am luat locul I la Olimpiada de engleza, etapa judeteana. Stiu ca toata lumea se intreaba daca voi merge la nationala, dar nu exista o nationala. oricum, tabelul arata cam asa:

NUME SI PRENUME SCOALA PROFESOR NOTA OBS
1. ACATRINEI ARINA SCOALA NR.6CALUGAREANU DIANA 9,87PREMIUL I
2. BEJINARIU DANIELA ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.5 DOROHOI CHICOŞ ELENA 9,78 PREMIUL I

Stiu unde am gresit. Am avut de scris o scrisoare informala catre un prieten prin corespondenta despre cantaretul/trupa preferata. Si era acolo, in enunt, specificat sa scriem cum se imbraca cantaretul/ cei din trupa preferata. Ei, si mie mi s-a parut cam ridicol! adica... judeci o carte dupa coperta? no, no, no... Asa ca nu am scris! si, na! m-au depunctat cu 0,15 sutimi deoarece corectarea a fost facuta la sange.
Dar eu sunt impacata cu mine insami si, intr-un final, asta conteaza.

SALUT!!

Spectacolul "Rost de primăvară"

2011-03-20T22:08:00.003+02:00

Bună seara! Bună seara! Tocmai ce m-am întors de la spectacolul de la Siret, cel pentru care eram extrem de încântată! Mi-a cam căzut pianul în cap...

Încep cu aspectele bune ale spectacolului. M-au impresionat extraordinar de mult seriozitatea şi implicarea cu care au tratat acest spectacol ALTCUMVA şi ICARUS. Au făcut folk şi s-a cunoscut. BRAVO!

Vreau, însă, să vorbesc mai mult despre Vasile Şeicaru. M-a dezamăgit total. A tratat spectacolul cu dezinteres şi cu un fel de aroganţă care m-au jignit profund, nu s-a implicat deloc în ceea ce a cântat, nu a făcut folk. Una dintre "definiţiile" folkului, simplificată, este următoarea: OMUL ŞI CHITARA! Am apreciat talentul însoţitorului său, al cărui nume nu l-am reţinut, recunosc, dar nu se integra în decor şi în atmosfera extraordinară pe care au creat-o cei de la ICARUS şi ALTCUMVA.
Abordarea lui Vasile Şeicaru mi s-a părut una de genul, dacă ar fi să-l citez pe Badea, să-i prostim pe proşti. Dar a omis faptul că, în sală, poate erau oameni ieşiţi oleacă în lume, care ştiu ce e ăla FOLKUL şi pe care nu poţi să-i duci cu zăhărelul, cu poveşti cu turci, ş.a. Nu zic! Sunt convinsă că jumătate din spectatori au ieşit foarte impresionaţi de Vasile Şeicaru, dar pe mine, singurul lucru care m-a impresionat, a fost participarea celor două trupe în spectacol.
Cele două melodii pe care le-am aşteptat cu mult interes au fost "Antiprimăvara" şi "La adio, tu". Au fost cântate atât de superficial, of, Doamne! Nu am nimic cu tine, domnule Şeicaru! Ba, din contră, până acum 5 ore te admiram, admiram, admiram! Dar gândeşte-te la faptul că ai dezamăgit un viitor folkist care credea în tine şi care murmura melodiile cântate de tine pe strada şi peste tot! Cum poţi să mă tratezi CU COlinde în luna martie? Cum poţi să-mi vorbeşti de piţipoance şi despre ce se difuzează la TV când eu vin aici, tocmai, să scap de toate porcăriile şi de toate nimicurile? Trebuia să mă deconectezi de lumea asta din plastic şi să mă motivezi! să mă ridici!

Aşadar, mulţumesc trupei ICARUS şi trupei ALTCUMVA care au făcut kilometrii parcurşi, oboseala acumulată şi tot restul să merite! ICARUS o implicare deosebită şi o comunicare cu publicul remarcabilă! ALTCUMVA, aţi reuşit să mă sensibilizaţi, ca mereu când v-am ascultat. Ce mai atâta barbologie inutilă!? BRAVO!!!

18 martie 2011

2011-03-18T19:29:00.002+02:00

Dumnezeu să te ierte, Hără!
Trompeta, muzica de petrecere moldoveneasca - Trompeta, muzica de petrecere moldoveneasca

2011-03-17T00:03:00.002+02:00

vă anunţ că a venit primăvara.
cu toate meandrele ei şi ploile ei ciudate şi soarele ei mincinos!
eheh!... primăvara venise demult!

după cumplita iarnă,
întru întinerirea sufletului,
vă salut!

2011-03-16T17:47:00.001+02:00

merg aici
si abia asteeeept!

mamă,

2011-03-14T00:18:00.003+02:00

nu ştiu ce m-a apucat. Zău de ştiu!
De fapt, ar fi fost draguţ să vii acolo şi să stai cu noi puţin!
Ai dreptate când spui că ţip la tine din cauza nervilor mei ciudaţi şi instabili. Nu ştiu de ce mereu eu "sunt cea persecutată"... când eu nu-s.
Am o stare continuă de stres şi tensiune pe care aş vrea să ţi-o explic, dar nu pot. Aş vrea să mi-o explic, dar nu pot! Poate de aici şi starea continuă de neputinţă. De aici şi de la faptul că nu ştiu cum să mi-l ajut pe dimi. Nu ştiu să fiu fiică, nu ştiu să fiu soră...
Ţi-am citit citatul acela din Nichita Stănescu aseară cu evlavie şi cu credinţă. Mamă, nu mă pot ierta, mamă!
Ţi-am reproşat, de fapt, greşelile mele, pentru că sunt aşa de mincinoasă cu mine încât nu pot să mă uit înăuntru, în ochii mei, şi să-mi dau cărţile pe faţă. Trişez...
Totu-i de la psihic... Noaptea mă odihnesc şi nu prea... visez ciudat şi decupat. Bucăţi de realităţi mă bântuie şi amintiri. Mă sperie timpul, timpurile şi eu.
Of, tu ştii ce greu e să-ţi pierzi calea. O ezitare doar şi totul s-a dus de râpă... TOTUL!
Noi aveam un cod, mamă! Dar eu m-am săturat de coduri!
Te iubesc, da? Te iubesc atât de tare! În rarele dăţi când fac ceva bun ştiu în mintea mea că fac pentru tine şi pentru tata. Aşa-s de leneşă, încât nu pot găsi forţa să cred în mine, aşa că cred în voi!

iartă-mă!

2011-03-13T21:03:00.004+02:00

danişiatât, mă ierţi?
uite-mă înapoi. ştii că mereu mă întorc înapoi... m-am înstrăinat, ştii tu! ca păsările călătoare: m-am întors cu primăvara. te-am trădat. regret, tare mult regret!
Ţările calde care m-au găzduit... o să mai rătăcesc pe acolo. Dar fii bună, dani! fii blândă cu sufletul meu nestatornic şi zdruncinat! sunt, în adevăr, adevărurile mele. dar în niciun caz pe tine nu te-am minţit! niciodată!
iartă-mă, da?
iartă-mă!

m-ai iertat?

O.S., David,

2011-03-09T02:09:00.000+02:00

2011-03-08T11:53:00.001+02:00

azi e opt, deci...

la multi ani FERICITI!!!

2011-03-07T10:21:00.000+02:00

carnaval.

2011-03-06T00:18:00.002+02:00

dacă mă opresc puţin şi mă uit... aşa... în ochii tăi, îmi dau seama că nu pot să-mi dau seama! nu pot...
AC-DC - Who Made Who

Asculta mai multe audio diverse

2011-02-27T00:20:00.001+02:00

i want to be brave.

2011-02-24T22:48:00.002+02:00

stai un pic, nu mă grăbi, să dau timpul înapoi!

2011-02-17T08:09:00.001+02:00

la multi ani, bambiiiiii!

2011-02-13T23:31:00.000+02:00

nobody must know who you are, what's your name, what do you do for a living, where do you live... you can be whoever, wha'ever you want to be! so BE!

2011-02-10T10:12:00.001+02:00

ma uit la noi, oamenilor, si mi-e mila.
mi-e mila, zau!

tot ArtEd

2011-02-07T21:09:00.000+02:00

dimi.

dani si razvan.

dani si mano

despre ArtEd

2011-02-05T10:45:00.006+02:00

Nu ştiu, zău că nu ştiu cum să încep!
ArtEd înseamnă artă în educaţie. Chiar înseamnă! Nu doar pentru că ăsta le e mottoul. Adică... merg în tabăra asta de vreo 4 ani iarna şi vara. e o tabără de creaţie, cu ateliere unde ÎNVEŢI CHESTII. Desigur că la teatru nu înveţi cum să devii vedetă de cinema, dar te învaţă să comunici, să socielizezi, să te dezgheţi şi să pecetluieşti noi legături. Desigur că la foto nu te învaţă să faci fotografii profesionale din-alea de-ţi fură ochiul, ş.a.m.d. Dar te învaţă să foloseşti macro, filtrele de culoare, chestii de bază ca astea sau ca alea de a te strâmba, de a zâmbi sau a sări. Desigur că la muzică nu te învaţă să cânţi, dar te învaţă să te bucuri. Cei drept, la schi te învaţă să schiezi şi acoooolo distraţie.
Este ultimul an când merg acolo. Şi nu pentru că anul ăsta nu mi-a plăcut, ba chiar anul ăsta a fost apogeul, dar trebuie să cedez locul. E timpul altora să meargă şi să înveţe să comunice, să socielizeze, să pecetluiască noi legături, să folosească macro, filtrele de culoare, să se strâmbe, să zâmbească sau să sară, să cânte bucurându-se, să schieze...
S-a terminat EXTREM DE REPEDE, ca în fiecare an, doar că anul ăsta cu ceva mai multe regrete şi suspine. Pentru că abia anul ăsta am învăţat ce înseamnă ArtEd, de asta scriu abia acum despre un lucru care m-a marcat aşa profund. Pentru că simţisem pe pielea mea dinainte să plec la Durău că educaţia fără artă nu există şi mergând acolo s-a accentuat senzaţia aceea de vreau mai mult de atât.
Probabil voi mai umbla la postul ăsta cu *NOTE DE SUBSOL* sau ceva. Până atunci, însă, vă las cu melodia pe care am ascultat-o [*a asculta* cu sensul de a trăi şi a respira] toata tabăra.

acdc - TNT

Asculta mai multe audio diverse

ArtEd, 2011, iarna.

2011-02-05T10:29:00.006+02:00

la atelierul de fotografie

Portret de expresie

Schi dani

Schi Dimi

atelierul de teatru

Dimi

Dani. portret de expresie

Dani. portret de expresie.

Dani. Portret de expresie.

Dani. Portret de expresie

2011-01-29T12:05:00.001+02:00

a fost ok, am plecat.
ne auzim pe-un sambata viitor.

VACANTA PLACUTAAAA!!
salut!

2011-01-26T22:54:00.001+02:00

da asa e, creierul e de vina. pt ca societatea incarca creierul cu toate chestiile de cacat si goleste inima
ei nu inteleg... de cate ori sa-ti spun?
nu inteleg.

de bambi

2011-01-26T08:36:00.007+02:00

hai sa nu mai vorbim despre frica, curaj, iubire, ura... chestii. adica... prostioare d'astea! sentimente! hai sa vorbim despre vreme sau... ceva interesant, domnule Gadea! despre ceai.

may I offer you a cup of tea, my lady/lord?
caff or decaff?

Leon

2011-01-26T08:31:00.002+02:00

extrem de fain filmu' asta! foarte, foarte!
*deja am un altar cu jean reno-leon in camera*

Riluri mă numesc. Încântată!

2011-01-09T22:57:00.002+02:00

o danisiatat

2011-01-03T11:07:00.003+02:00

care revine. dupa o lunga perioada de lipsa.
ati auzit cu totii povestile cliseiste cu pierderea sinelui. si chestii...
cred ca toti ne pierdem. des. repede. petru ca lumea e rea, superficiala, la-la-la... important e, poate, sa poti sa te gasesti de fiecare data. sa fii un si atat.
va saluta o dani mai ciudata ca cea de pana acum. cu un 'suflet' mai greu de descifrat si inteles chiar si de ea insasi. o dani... in cautarea casei cu sindrila incaruntita, a unui hara, a unui miracol care sa o ilumineze.
pe curand!

"Intamplari in orasul cu oameni"

2010-09-20T10:02:00.013+03:00

Ieri, duminica 19.09.2010, a avut loc o manifestare folk, una dintre cele care au mai fost, in cadrul proiectului "Intamplari in orasul cu oameni".
Locatia: Smart PUB Botosani (langa statia de taxi)
Gazde: Adi Bezna si Smart
Invitati: In ultima luna, in fiecare duminica a saptamanii a fost invitat cate un folkist al momentului pentru inimile botosanenilor si nu numai. Invitatul de ieri a fost Ovidiu Mihailescu.

Acest proiect, urmareste, de asemenea, descoperirea a noi tineri pasionati de folk, dupa cum Adi Bezna a declarat pentru stiri.botosani

A fost o seara extraordinara! Folkul si-a facut datoria si de data aceasta: a apropiat oamenii, i-a facut sa simta frumosul impreuna si sa vibreze odata cu corzile chitarii. A fost comunicare intre public si folkisti, o apropiere de suflete. Sufletele oamenilor prafuite de rutina si resemnarea zilnica s-au adunat la Smart PUB, in Botosani, pentru a lua o gura mare de aer, si o gustare de frumos.

Observatie proprie: Pentru a reusi sa canti, dar si sa intelegi folkul trebuie intai si intai sa fii om.

Ovidiu Mihailescu

Emeric Imre - Smart Pub Bt.

2010-09-18T23:27:00.003+03:00

Duminica trecuta, 12.09 s-a intamplat: aici - informatii

"Toamna"

2010-09-07T14:36:00.002+03:00

Alexandru Philippide

Cad frunzele, cad de departe, parca

s-ar vestezi in ceruri gradini indepartate;

cu gesturi de negare cad mereu.

Si cade-n albe nopti adanci pamantul greu

de langa stele in singuratate.

Noi toti cadem. Mana de colo cade.

Si altele, si toate, rand pe rand.

Dar este Unul care tine-n mana

caderea asta nesfarsit de bland.

Vara asta a fost prima cand...

2010-09-03T22:56:00.005+03:00

... am zabovit mult cu ochii pe cer;

... am dat forme norilor si apoi i-am strigat nestingherita;

... am tacut sa ascult ploaia cu soare; apoi curcubeul;

... mi-am promis si nu m-am tinut de cuvant;

... am invatat sa spun FUCK IT! atunci cand nu merita;

... am visat vise si nu doar spatii albe; vise pline de locuri necunoscute si senzatie de deja-vu;

... nu mi-a fost frica; sau mi-a fost prea tare frica sa-mi dau seama;

... lumea nu a mai fost doar a mea;

, dar a venit toamna.

Ei nici nu stiu...

2010-07-30T10:44:00.007+03:00

... ca odata cerul a fost al meu, ca rasaritul mi-era zambet si apusul intristare;
... ca demult mare eram si tarmul prietenul meu cel mai bun. Ne intalneam de foarte multe ori, nenumarate, si stateam la taclale;
... ca eu, candva, am fost vant. Am calatorit in toata lumea si umbra mea e peste tot.

Acum, cerul e magicianul care ma hipnotizeaza zilnic si ma face sa fiu o gaina la rasarit, crezand ca pot sa-mi iau zborul doar pentru ca am aripi, si un indragostit la apus, tresarind la fiecare fosnet, crezand ca e produs de faldurile rochiei ei si ca fiecare parfum e din parul sau.
Acum, sunt convinsa si pornita pe ideea ca ar trebui sa ingradim marea. Pentru a putea ajunge la ea sa trebuiasca sa obtii un certificat din care sa reiasa ca nu o vei murdari si ca o vei iubi cu pretul vietii.
Acum, oamenii au senzatia de deja-vu cand ma vad si eu le zambesc ingaduitor...

... n-au ei de unde sa stie!

Cer

2010-07-27T21:58:00.004+03:00

- dani, de ce e cerul albastru?
- Pai, sa vezi: cerul e o batista. E batista unui scolar, alba, apretata si frumos calcata! Doar ca scolarul a varsat cerneala pe ea s mamaa incercat s-o spele, dar a ramas bleu...
- Si norii, dani? Ei ce sunt?
- Pai, sa-ti spun: norii sunt initialele numelui copilului care eu ramas albe... Ca un facut!
- Nu, nu!
- Dar cum?
- Ca prin minune!
- Da... asa!
- Si mama nu s-a intristat?
- Ce intrebare e asta?! Mama nu se supara pe tine cand vedeai mototolit tot de la scoala?
- ...
- Vezi? Elevii ar trebui sa fie mai atenti cu penitele si copiii cu parintii lor!
- ... Ar trebui?
- ?!?!... Oare?
- Da, sigur! Ar trebui!

P.s.: Iarta-ma, dani si atat! iarta-ma ca iti pangaresc blogul cu toate aceste aberatii pe care le scriu in ultima vreme. in schimb, am lucrat la asta

Curand ne vom metamorfoza in raze de soare…[1]

2010-07-19T23:38:00.009+03:00

Asculta mai multe audio Muzica
Rade si alearga. Alearga si rade.

L-a apucat de mana si-l trage dupa ea. L-a scos din orasul-gri, ca ea asa-i zice, si alearga… si rade.

Nu-si da seama ca parul ei e pe cale sa-l sufoce? Tentaculele lui divine ii impresoara fata, gatul, inima… il acapareaza. Il ametesc. E o toropeala din care, strange pumnul liber, nu crede ca va mai putea iesi. Umbra ei il arde, ochii ei il musca, buzele ei ii ingheata simturile. Si-a adunat tot soarele in par ca sa-l orbeasca. Strange mana fina care-l poarta pe acel taram al promisiunilor uitate, al saruturilor sub clar de luna si al plantelor inflorite din lacrimi si zambete. E malefica!

- Cassie… zice soptit. O suvita din parul ei ii biciuieste fata.

- Cassie!... Cassie!! Cassie!!! din ce in ce mai tare. Ea-si intoarce privirea spre el doar pentru o secunda.

O ridica in brate si incepe sa alerge cu ea… si rade cu ea.

Ii e frica de arsura pe care ar putea-o lasa in el…
- Nu fii prostut!
… dar acei fluturi in stomac il vor alina, ii vor obloji ranile.

Economie

2010-07-15T00:14:00.004+03:00

Pentru ce mai ai nevoie ce alcool, cand o melodie te imbata si te lasa mahmur pe loc? Te face sa dansezi prin camera si sa bolborosesti cuvinte. Sau tutun?!... Inchizi ochii si uiti de toate.

Sunt o viciata.

Mare

2010-07-10T15:48:00.019+03:00

29.06.2010, 13:01, Costinesti
Simti nisipul rece cum iti inunda ochii, gura, fiecare particica a corpului ti-e plina de nisip si tu te complaci cu el. Te pravaleste in mare, in valurile care iti spala mintea, lasand in urma doar sare. Urechile, toate cele 6, ti-s pline de mugetul marii, sirena adorata. Lovit de valuri, soarele se arunca mai vijelios in mare, insangerat, lovit si ranit, se scurge in mandria sa... de parca nu i-ai auzi freamatul?!... Te scufunzi in apa. Inoti dupa scoicile moarte, inoti cu forta. Te izbesti de fundul marii cu furie, o imbratisezi strans, saruti scoica la fel cum valul imbratiseaza si saruta malul, soptindu-i dragostea de atatea ori... Iti zgarii pielea. Din locul zgarieturii picura suflet. Pic, pic, pic! Privesti mirat cum sufletul... sufletul tau [care suflet?!] ti se varsa in mare. Plange.
Nu esti decat o baliza, vesnic plutind pe apele vremii. In mintea ta nu e decat sare, nisip, apa si soare.

P.s.: Salut de pe fundul marii!

29.06.2010, 21:10, Costinesti
Sunt in complot cu marea.

30.06.2010, 18:34, Costinesti
Singurele conditii pentru a te distra la mare sunt urmatoarele:
1) Sa nu-ti fie frica de nisip in chiloti;
2) Sa accepti inghitirea unei cantitati foarte mari de apa sarata si sa accepti ca parul ti-e suuper [degradat si uscat];
3) Sa accepti posibilitatea de a fi ars de soare;
4) Sa stii sa razi in rasarit;
5) Sa te lasi dus de val fara sa tipi ca te ineci;
6) Sa lasi vantul sa-ti loveasca fata. Nu lasa urme.

01.07.2010, 12:43, Costinesti
Daca treci prin Costinesti, strada ?!, camera cu o pustoaica de 13 ani jumate care scrie pe niste foi cu colturi indoite si care are niste casti imense conectate la un Walkman, stii ca sunt eu, danisiatatm respirand Vama si Vama Veche cu sete. Sunt indragostita de mare. Sunt, automat, indragostita si de Vama [Veche] - pentru ca e un lucru universal valabil si bine stiut de toata lumea ca marea e nesarata fara Vama [Veche].
P.s.: Imi pare rau pentru disputa dintre Tudor Chirila si fostii membri a Vamei Veche, dar Doamne Dumnezeule! Priveste inapoi si vezi ce a ramas! Eternizare! Orice om din Romanica asta stie macar un refren de la Vama Veche si poate si de la Vama. Veti trai pe veci!

04.07.2010, 23:54, Costinesti
Sufletul mi-e plin de nisip, marea mi-e in par si-n piele. Ar trebui sa locuim in mare.
P.s.: E, oare, patetic?
P.p.s.: Am racit.

Azi, aproape 1, Costinesti
Nu am mai scris de ceva timp. E joi, azi plec. Nu am mai scris pentru ca... nu pot scrie, Nu AICI. Aici cuvintele sunt lipsite de sens, de farmec, total de prisos. Sunt fade si seci. [aici si explicatia ta, Simple Life: dupa asa o pauza de lunga de la cuvinte...]
Marea e totul alaturi de nisip si rasarit!!!

Pun punct si ma duc in apa. [Avionul de hartie - Costache Olareanu]
P.s.: Ne auzim curand! [Urmatoarea destinatie - Dorohoi]

La dulcea revedere!

2010-06-27T13:40:00.005+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Plec la mare pentru 10 zile. melodia de mai sus nu e una revelatoare, dar mie-mi place:)
* voi reveni cu o groaza de articole noi despre concursurile-festival la care am participat/la care am asistat:P;
* voi reveni cu o minte proaspata, odihnita si plina de sare si nisip;
* voi reveni mai indragostita de mare decat sunt;
* voi reveni in forta;
* voi reveni!!!

SALUT Edu, SALUT Sab'!!

In aceeasi ordine de idei

2010-06-21T11:47:00.003+03:00

data corecta este 19.06.2010

P.s.: oh, tu, generatie in blugi, trezeste-te!
salut!

Reverie

2010-06-17T21:23:00.005+03:00

Te-ai trezit? Nu încă... Ooh! E aşa de plăcut să-ţi văd pleoapele obosite cerşind odihna. Cearcănele care-ţi încarcă roşul obrajilor nu-ţi ştirbesc cu nimic frumuseţea! Mereu ai fost rumenă-n obraji şi-n suflet, acum ca niciodată! Buzele tale tresar ritmic atunci când dormi. Ai nişte buze pline, mai că-mi vine să ţi le sfrâng într-un sărut... poate ţi-aş obloji vechile-ţi răni! Eşti aşa de slabă, fragedă şi mică pe cerşaful tău alb!...

Înainte-ţi plăceau cearşafurile colorate, cu modele ciudate şi ţipătoare, dar acum, de când am venit eu, le-ai schimbat pe cele albe. Eşti aşa copilă!

Asculta mai multe audio Muzica

Seri melancolice eminesciene

2010-06-15T11:48:00.006+03:00

[12:02, marti - 15.06.2010, inainte de gala de la 18]
Salut, dragilor!
Ma intorc cu picioarele pe pamant dupa 3 zile in care am tot zburat, am trait! am visat... foarte mult am visat!:))...

Se intampla ca am fost la concursul asta. Mai am atatea carti de citit!!!

Va spun sincer! [stiti ca eu intotdeauna am fost sincera cu voi!:>] nu iau niciun premiu la acest concurs! si, Doamne! chiar nu-mi pare rau! Am facut ce-am vrut: AM FACUT SPECTACOL!

De fapt... ce tot indrug eu acolo? mi-am primit premiul. Am luat cel mai mare premiu... cel mai mare din cate au fost acolo. Am smuls lacrimi de la publicul meu si aplauze si aprecieri. Am cam epuizat-o pe maica-mea, ceea ce nu era in plan, dar ma ierta ea! Stiu eu sigur!

Sunt atatea simtaminte de s-a facut o varza aici, dar am sa le sintetizez pe toate si am sa le impart cu voi! Promit!

Am sa revin cu update-uri cu ce a filmat tata! si el mereu prezent. Multumesc!!!

Inapoi cu adevarat,

danisiatat!!!

UPDATE: am luat premiul special al juriului.

Emeric Imre in recital la Dorohoi.

pe scena - Simbol, ochelarista - eu.

14.06.10

d. Ianos

d. Ianos- inspectie sunet "Simbol"

Artistul in devenire ce sunt:))

2010-06-11T00:09:00.003+03:00

danisiatat [dupa numele meu real, Bejinariu, eu] - "Oameni de subsol"

danisiatat [dupa numele meu real, Bejinariu, eu] - "Repetabila povara" [nu! nu "Cine are parinti"]

eram, trebuie sa specific, foarte ragusita. si acum sunt de asemenea.

Asta să-ţi fie căpătâi!

2010-06-06T15:36:00.004+03:00

Scrisoare adresată de Alexandru Vlahuţă

fiicei sale Margareta

“Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea,…al doilea…de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi câţi merită…
A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singura mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!
Aşa, Mimilică dragă, certă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă, a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.
Te îmbrăţişează cu drag,
Al. Vlahuţă

Când ai împlinit şaptesprezece ani.”

Am primit această scrisoare de la mama. M-a rugat să ţin minte aceste lucruri şi, de fiecare dată când simt că-s pierdută, să mă regăsesc în ele.

şi melodia asta e pt. ea:

Asculta mai multe audio Muzica

:) salut!

Prea multe idei ca să poată fi sintetizate într-un titlu

2010-06-03T11:17:00.008+03:00

Bună!

Am gafat-o! Ştiu, recunosc... [mi-a luat cam mult timp să-mi dau seama. prin intermediul postării ăsteia, mulţumesc celor cărora trebuie să le mulţumesc:D] Se numeşte asumarea a ceea ce scrii. Dar cum pţi să-ţi asumi ceva ce ai scris când nu ştii ce-ai scris?! E cumva aiurea! Mereu am fost împotriva celor care au vorbit în necunoştinţă de cauză. Nu-l cunosc pe Shakespeare. Am fost înfumurată, răutăcioasă şi stupidă :)). Nu am putut să-mi asum ce-am scris aşa că am şters tot.

NU mai scriu prostii din astea, promit! Mă întorc la treaba mea. Mă întorc la veşnica-mi căutare.

Aşa că astăzi, am să iau în discuţie ceva ce scrisesem eu în franceză [cum franceza mea :-?... doare, nu prea am scris asta:))]. Am să discut despre valorile pe care un om trebuie să le aibă în viaţă. Uite: despre recunoaşterea greşelii, despre evoluţie şi despre evitarea regresului, a involuţiei.

Aşadar, am zis-o şi am s-o mai zic şi de un miliard de ori dacă trebuie. Oamenii îşi îngroapă mintea în lucruri mici, insignifiante, inutile, efemere, care nu fac altceva decât să le ucidă timpul în van. Dar valorile adevărate sunt acele care contează în viaţă, care te ghidează şi care te ajută, care, la urma urmelor, îţi pun o etichetă pe frunte şi te denumesc: om-pe-care-nu-vreau-să-l-dezamăgesc-vreodată/ om-de-care-nu-mi-prea-pasă. Doar ele contează şi nimic altceva. Nu contează că ieri ţi-ai cumpărat o cămasă pe care încă n-ai purtat-o sau.. ştiu şi eu?! Când vine timpul să mori, mori şi gata! Rămâi cu ce ai adunat. Aşa că viaţa întreagă e o căutare. Îţi cauţi locul de care aparţii, dar mereu te întorci de unde ai plecat, fără să-ţi dai seama că acest loc e cel pe care-l cauţi.

Un şut în fund, un pas înainte - mereu am crezut în asta. Asta e evoluţia. Evoluţia este atunci când [exprimare de gradi:)] îţi dai seama nivelul pe care eşti şi te trezeşti la realitate. STOP! Eu n-am ce căuta aici! Şi ridici capul din noroi, te duci şi faci un duş, te odihneşti, toate astea ca apoi să realizezi: Doamne, ce mult mai am de muncit! Atâtea coline de urcat, atâtea păduri de străbătut, atâtea persoane de iubit, atâtea flori de cules!... Ce-am făcut până acum? NIMIC! Vorba lui: "Mi-au rămas atâtea cărţi de citit!"

Ehee! Multe ar mai fi de spus, însă eu trebuie să fug la şcoală! Despre regres... rămâne pe altă dată!

Înapoi cu adevărat,

dani şi atât!:)

Ei m-au întrebat care sunt treptele succesului, iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufleteşti. Succesul fără scrupule este machiavelic. Împlinirea ta sufletească contează.
Dan Puric în Cine suntem

azi NU!

2010-06-01T23:47:00.000+03:00

it's such a perfect day!

2010-05-24T23:08:00.007+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

Şi dacă mă întrebi "încotro?", îţi spun că nu ştiu. Nu-mi ştiu calea, care mi-e scopul aici, pe blogul ăsta. Singura chestie care mă mai ţine aici e faptul că mă identific cu această "danişiatât". Mereu am ştiu cine sunt... şi acum ştiu. Aşa că întreabă-mă "încotro?"! Întreabă-mă! Îţi voi răspunde: "Nu ştiu, dar ştiu cine sunt şi asta mi-e calea!". Spune-mi că ăsta nu e un răspuns. Spune-mi! şi apoi întreabă-mă din nou: "încotro?". Şi atunci eu îţi răspund: "Nu ştiu, dar ceea ce ştiu e că mereu o cola trebuie gustată direct din doză - fără zgâriatul metalului pe gingie, n-are gust -, fuga n-are rost fără ploaie sau fără vreun câine pe urma ta şi zâmbetul nu e un zâmbet până nu faci riduri la ochi şi aşa mă ghidez spre adevărata-mi cale.". Spune-mi că aberez, că ăsta nu e un răspuns şi mai întreabă-mă odată, sceptic: "încotro?" şi atunci eu îţi voi răspunde: "Departe de tine!"

P.s.:
Asculta mai multe audio Muzica cât timp asculţi asta, închipuie-te pe o câmpie plină cu flori, de fapt... o livadă!stai întins în iarbă şi asculţi greierele şi creşterea ierbii, până când un ocean de oameni aleargă spre tine. te ridici şi alergi, alergi, fugi din calea civilizaţiei - zgomote incoente repetate haotic, sfidător - şi apoi, când începe solo-ul la chitară ajungi la marginea mării, o plajă plină de oameni. nu suporţi! nu poţi suporta să ajungi unde ai plecat! ai alergat atâta în van? intri în mare şi începi să înoţi. înoţi până oboseşti apoi reuşeşti să te opreşti, în pace. eşti mult prea obosit. te scufunzi încet, încet, în capul tău e doar sare, apă, nisip şi o câmpie plină cu flori!

şi atât

salut!

Carte românilor mei (II)

2010-05-18T10:52:00.006+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

- În viaţa asta vei avea nevoie de ceva de aici (Duce mâinile la tâmple, zâmbetul ei luminează penumbra), dar şi de un dram de noroc. Poţi să vrei, să lupţi, să muţi munţi, să muşti din cer, dar toate astea, fără noroc, îţi sunt doar pierdere de timp, inutile, praf în vânt... (Închide ochii. O chitară răsună de undeva din străfundul sufletului ei. Acordurile curg la fel ca vorbele ei pline de gând bun. Chitara e prăfuită, se vede că nu a fost cântată demult, însă sună atât de frumos! Se armonizează cu vocea ei joasă, blândă, cu o perfecţiune de fior. Corzile-i sună atât de clar şi cald în împletitură cu sufletul ei! Frumos suflet!...)

Îţi spun asta eu, care n-am avut parte de noroc. Am muncit atât de mult!... nu-ţi poţi imagina. Muncă asiduă! Eu, fată crudă, cu vise şi aspiraţii, cu speranţă şi încredere în viitor, în viaţă... în mine. Toate astea au fost spulberate de mentalităţi prea înapoiate. Dorinţa mea de a şti, de a evolua din sătucul meu... Am plâns zile-nşiruite să mă lase să plec... N-a fost să fie!

Mi-am iubit foarte mult casa în care am copilărit! Am copilărit într-un loc unde Dumnezeu şi-a lăsat Binecuvântarea. Aveam o casă cu cerdac, modestă pentru alţii, dar o lume întreagă pentru mine. Aveam în faţa casei pâo iarbă grasă şi verde, mereu curată... Noi nu-i găseam altă întrebuinţare decât să ne odihnim sufletele pe ea... Îmi şi amintesc de serile dormite afară, cu iarba ca aşternut şi stelele acoperământ deasupra creştetului... Câtă splendoare! (Ochii în sunt undeva departe, însoţitori ai sufletului. În ei se vede reflexia mării verzi a sufletului ei mereu tânăr, acum aţâţat de amintiri. Corpu-i mărunt se clatină în ritmul chitării. Frumos suflet!)

- De ce n-ai spus nimic? Eu te ţin trează, tu trebuie să dormi şi eu îţi spun amintirile mele pline de colbul vremii... (Mergem amândouă agale spre paturile noastre. Ce mult aş fi vrut să-i pot spune „Bătrânică blândă, ce suflet frumos ai!”, să-i spun că praful mă face să strănut şi mie strănutul îmi pare amuzant..., dar cuvintele care rămân nespuse au ecoul cel mai puternic!)
- Noapte bună!

Fişă biografică:
Aneta Zgâmbău – şaptezeci şi ceva de ani, din Griviţa – comuna Cordăreni, actual stabilită în Dorohoi. Este femeia care a vrut mai mult ca orice să înveţe, să-şi depăşească propriile limite, dar care a ajuns mai presus decât atât: ea îi învăţă pe alţii fără să ceară nimic în schimb.
Ce-o face să-mi fie român: Blândeţea şi dragostea pe care le plămădeşte, le amestecă cu câte un strop de suflet şi de viaţă, modelând oameni.

despre Romania mea

2010-05-17T12:25:00.005+03:00

cred ca poti fi roman! chiar poti! numai ca nu ma refer la romanul acela care s-a nascut pe meleagurile frumoasei tari si atat, ma refer la sufletul de roman, la ideea pe care ti-o creezi tu, ca roman, care stii care sunt "internele" tari, despre Romania si cum definesti tu romanul. desigur, in superficialitate, ai putea fi pacalit de sistemele de doi bani si de politica totalitara, pardon liberala, de dictatura, pardon de democratie, si de alte nimicuri. dar trebuie sa-ti formezi ochi sa vezi Romania profunda! sa vezi ca avem o tara carpato dunareana pontica si oameni minunati![printre gunoaie si manelisti(referindu-ma la manelisti in genere, nu la cei ascultatori de melodii cu "genre"-ul manea:)))]

toti apreciaza Romania ca fiind :-? Basescu sau ala de deasupra care nu ma mai slabeste cu manelele lui sau ... stiu si eu?! dar nimeni nu vede ROMANIA si nimeni nu-si da seama ca Romania suntem NOI! si nu presedintele tarii... el e doar un delegat care ne reprezinta, e om de stat, nu e statul. dar NOI, romanii, suntem tara! si nu cumva sa incercati sa va absolviti de vina, dragi romani, pentru ca nu veti scapa asa usor, cu un NU crunt, zis raspicat! nu, nu, nu! exemplu 1: noi, prin unanimitate de voturi ne-am ales presedintele! ca au fost fraudate alegerile sau nu... nu conteaza! important e ca multi, foarte multi oameni l-au votat. si chiar daca nu l-ai votat tu, care esti tot roman, compatriotul tau a facut-o!

argument: definitia cuvantului stat:

STAT1, state, s.n. 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus și controlat de stat1, care aparține statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor țării. (si atat!!)

ca o concluzie: inainte sa insultati tara, ganditi-va, dragi romani, ca va insultati pe voi. asadar, daca spuneti ca tara e de doi lei, inseamna ca si voi sunteti de doi lei [pentru ca, repet pentru a mia oara, romanii sunt tara!]

P.s.: am simtit nevoia sa clarific acest lucru, dupa ce am vazut mai multe postari pe bloguri de romani, dupa ce la teveu oamenii toti detesta tara si, am mai postat aceasta lamurire, ca sa pot, am ajuns unde vroiam, sa pot clarifica de ce scriu "Carte romanilor mei"... ma refer, dupa cum am mai spus si ma repet, la Romania profunda, cu adevaratii romani! "pământul românesc cu buze din doină de dor"- la acesti romani!

multumesc si salut!

Carte românilor mei (I)

2010-05-13T09:24:00.005+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

- Viaţa e o piramidă. (Mâinile-i gesticulează prin aer, tăind mireasma mărului) Te situezi în ea tu, prin ceea ce faci tu. Însă niciodată, dar niciodată! să nu dai din coate pentru a ajunge la nivelul piramidei care îţi corespunde! (Face o pauză, respiră adânc şi apoi contemplează cerul cu primele stele apărând) Oamenii te urcă! Ei, oamenii, te văd, te evaluează şi apoi decid „Da! Ăsta ţi-e nivelul!”, dar aceşti oameni a căror judecată merită să o asculţi sunt acei oameni adevăraţi, acei oameni cu suflet de horă şi cu pleoape de doină. Acei oameni... sunt oamenii care contează!

La baza piramidei sunt mulţi... foarte mulţi! E îngrămădeală mare! (Râde) Dar, crede-mă! Când ai ajuns în capătul piramidei, sus, în vârf, acolo eşti singur şi foarte puţini te ajung, dar să ştii că nu ai cum să te plictiseşti sau să suferi de singurătate!

Eu am ajuns şi acolo... Puteam să am aproape orice-mi doream. Am muncit mult şi am ajuns acolo. Am stat, am primit şi am dat suflet şi apoi m-am retras în livada asta, la stupii mei. Am renunţat la tot! La absolut tot! (Fac ochii mari, el zâmbeşte înţelept) Şi crezi tu că-mi pare rău? Deloc! Sunt atât de împăcat cu mine, cu deciziile mele, cu ceea ce am făcut! Am primit ce-am vrut, am gustat din glorie, am urcat... până-n vârf, mi-am găsit nivelul şi apoi m-am retras aici. (Deschide braţele într-un arc de cerc, cuprinzând totul cu sufletul şi apoi cu privirea)

Lucru valoros pe care l-am învăţat: să nu îmi pese... sau, dacă vrei s-o spun mai explicit, să-mi pese selectiv. (Rupem murmurul albinelor din stupi, foşnetul rouăi, freamătul sufletului copacilor, mirosul mierii si viorile greierilor cu hohote de râs. Reia serios) După ce mi-am găsit locul, viaţa m-a învăţat aşa: să nu ascult şoaptele celor de subt mine, dar să-i ascult cu interes pe cei deasupră-mi. Aşa am făcut! Desigur că, la început nu am ascultat, apoi mi-am spus „Să mă cert eu cu viaţa? Atunci nu-mi rămâne decât să mor...”

Să-ţi iubeşti aproapele! Să tratezi toţi oamenii ca pe egalul tău! După aceea, după ce ai schimbat două vorbe, fugăreşte-i sau păstrează-i. Niciodată nu-i minţi şi lasă-le şanse egale!

În viaţă să ajungi la performanţa asta: în primul rând să îţi găseşti nivelul şi să continui să evoluezi. În al doilea rând să te speli zilnic pe ochi şi prin urechi ca să poţi vedea şi auzi cu adevărat: să poţi deosebi floarea de cireş cu cea de măr, albina de-o viespe, soarele de lună! În al treilea rând, mereu vei face prostii, dar mereu! însă tot mereu să încerci să nu le repeţi! În al patrulea rând, să fii foarte atentă la ce-ţi spun acum! (se întoarce spre mine grav) Oamenii se preocupă de greşelile altora, ... mereu! Eu îţi zic „De ce să-mi pese mie de greşelile altora, când eu le am destule pe-ale mele? Nu e asta o prostie?!” (Se opreşte brusc din gesticulat şi cu voce soptită îmi spune)

Găseşte-ţi calea vieţii frumoase!

Fişă biografică

Ilie Abramiuc – şaizeci şi ceva de ani. Vorbeşte rusă, ucraineană, română, are sânge ucrainean.
Ce-l face să-mi fie român: când îi privesc faţa văd riduri lăsate de înţelepciunea şi învăţăturile pe care le poartă şi când deschide ochii... Ei, bine! Când deschide ochii, găsesc în ei un întreg Univers!

Oasis

2010-05-11T23:20:00.001+03:00

si... va recomand:-? orice de Oasis!
salut!

superb?!

2010-05-06T10:13:00.005+03:00

superb a devenit un cliseu colosaal! peste tot pe unde mergi "e superb!". peeeste tot! asa ca mi-am impus sa scap de cuvantul asta cat mai repede. pentru ca, analizandu-l adanc, mi-am dat seama ca "superb" e un cuvant superficial... la fel ca "minunat"! e un cuvant care nu merita sa fie spus. e un cuvant de scapare: "iti place?" "da, daaa! e superb!" si daca ai spus superb, toata lumea e multumita! ei bine, refuz sa ma alatur masei! "frumos", de exemplu, de ce nu-l foloseste nimeni? sau "fain"... nu ma voi incuia in ignoranta, granitele-mi fiind "superb"-ul!

va salut cu mult patos,

dani!

cantec de gasit

2010-05-02T20:08:00.002+03:00

seara asta a fost marcanta. chiar ca a fost. am fost la padure. am intalnit niste tineri entuziasti, care, dupa ce m-au auzit cantand la chitara, m-au invitat in grupul lor de tineri entuziasti. si eu mi-am zis "de ce sa nu merg?" si cand am discutat cu mama, mi-am dat seama ca, din nou are dreptate. eu nu pot face parte din grupul lor de tineri entuziasti. si am primit aprecierea lor si eu ii apreciez si m-au rugat sa devin una de-a lor, de-a tinerilor entuziasti, dar, cum am concluzionat, desi inca am dubii, nu pot inca... pentru ca am multa munca pana sa ajung la succes. am mult de urcat, prea mult si doamne, cat de ciuda mi-e. voiam si eu sa fiu parte din tinerii entuziasti, pentru ca mi-am dat seama ca entuziasmul meu se potriveste cu a lor. insa... eu nu sunt inca tanara. eu am lucruri de invatat si munti de urcat, de mutat, de zidit. iiih! cata munca, cat asud pana acolo! si acum, cand ajuns in cumpana asta in care vreau-vreau-vreau-dar-nu-poot-!!!! ma intreb: oare merita atata munca? oare merita sacrificiul asta al spiritului meu? oare peste ani, nu voi regreta?

sincer: nu stiu. nu am de unde sa stiu! intre aptitudinile de a sti viitorul dinainte, de a deveni invizibila, de a ma metamorfoza in fluture, am ales sa fiu om, sa nu stiu nimic si sa traiesc mereu cu dezamagirea ca nu am reusit sa acumulez mai multe. de ce, totusi, aleg calea asta in loc sa ma strufoc si sa incerc? pentru ca a zis mama si stiu ca atunci cand mama spune... e spus bine.

p.s.: ce tentatie am sa-mi iau si asta pe cap si sa zic "ma descurc eu, mama! promit!". si, dupa cum ma stiu, asa voi face.

Testamentul unui scriitor

2010-04-26T23:50:00.006+03:00

UPDATE: (vezi comentarii)

Un singur gând mi-e rază şi putere: cum frunzele de toamnă se prăbuşesc în vals, aşa să fac şi eu. Să cad cu o baladă în surdină şi oamenii să mă regrete. În măreţia serii de atunci, măreaţă pentru mine, să-mi fie recitată poezia şi proza plânsă. Nu vreau comori, lucruri ca acestea îmi sunt fără valoare, de prisos, şi-mi par efemere, dar vreau să simt framătul, palpitaţia, înălţarea sufletelor de la creştetul meu. Las testament gândurile mele, sentimentele mele, ceea ce v-am scris şi ce sufletul mi-a cântat: ce mi-a bocit în doină şi ce mi-a chiuit în horă.

P.s.: Acesta este eseul meu de 5 minute de la şcoală :D. Am pornit de la propoziţia "Un singur gând mi-e rază şi putere" (cine ştie de unde e citat, ştie şi că poezia din care e extras e gustoasă rău!)
P.p.s.: revin după o pauză destul de lungă. Am aşteptat... cu greu, dar am aşteptat. ce? greu de spus. Eeeh! Totul spre bine! Salut!

Praf din viaţă

2010-04-17T00:12:00.001+03:00

Motto: Adevărata înţelepciune este să-ţi recunoşti
propria ignoranţă.
(Socrate)

Mă aplec şi sărut pământul românesc cu buze din doină de dor. Mucegaiul ploilor trecute îmi inundă nările şi amintiri pline de zâmbet prăfuit îmi străpung mintea din sertarul colorat. Duc mâna spre genunchii ce odată erau roşii, plini de vânătăi, jupituri şi copilărie, apoi duc mâna spre faţă. Demult ea nu era altceva decât noroiul bătăilor şi luptelor din amurg.

Pe buzele-mi chircite rămâne o dâră de pământ pe care o gust cu nesaţ la fel cum cândva beam din cişmele apa cea pură. Ridic puţin capul şi soarele mi se vâră în ochi obraznic ca pe vremea când înălţam zmee sălbatice ce ajungeau până-n cer. Mai văd norii pictaţi în false mototoluri de vată ce îmi fumau după-amiezile şi cerul ce mă îmbăta cu bleoul lui turcoaz.

O şi văd pe maică-mea, cu sapa-n spinare, mergând la muncă... Oh! Miraj dulce şi odihnitor! Femeie cum alta n-a mai putut fi vreodată! Ea nu şi-ar fi dat viaţa pentru mine, ar fi găsit o soluţie să mă salveze!

Inspir, şi aerul parfumat dulce are gust ca acel prim sărut – apusul copilăriei mele. Apoi îmi aplec fruntea până mi se lipeşte de scoarţa cireşului negru, amar, veche acuarelă a buzelor pe-atunci albe. Mereu am avut impresia că cireşele nu sunt altceva decât visele mele atârnate ostentativ acolo, să nu le pot ajunge vreodată. Şi când reuşeam să fur câte una de la băieţii mai mari, îi făceam un adevărat ritual de pregătire: îi mângâiam forma, o admiram din toate unghiurile posibile şi apoi o ucideam într-un sărut amar. Mai apoi am aflat că visele nu sunt făcute pentru a deveni realitate, sunt vise tocmai pentru a fi doar vise. Dar e stupid că afli toate lucrurile astea acum, când nu-ţi mai folosesc la nimic, când părul ţi-e cărunt şi mânile aspre şi după ce ţi-ai chinuit şi risipit întreaga-ţi viaţă, umblând după lucruri efemere... E stupid şi amăgitor.

Pământul mi-e martor... Dacă ar fi să mă întorc în timp nu aş schimba nimic. Aş reveni, poate, pentru o clipă, în trupul eului meu copil. Mă bucuram pe atunci de o aparentă nesfârşită fericire ce izvora din orice lucru mărunt. Cred că m-aş întoarce mai înţelept, chiar dacă viaţa mi-a brăzdat înţelepciune pe piele.

Ca o confesiune... am furat mult la viaţa mea şi nu regret. Am furat bucăţi din cer, din mare, din pământ, din zâmbetul primei iubite, din scoarţa cireşului, din norul în formă de cal şi din ploile de vară. Am un cazier destul de bogat, căci oamenii, cum mă prindeau că fur ceva, îmi luau înapoi tot şi însemnau pe o hârtie cu multe litere de formă ciudată. Din fericire, asta se întâmpla după un timp, după ce reuşeam să fur esenţialul din toate.

Îmi amintesc de zilele când mă opream în mijlocul trotuarului, despărţit de pământul meu fiind, şi murmuram inconştient: Încotro, soartă? Încotro?..., de zilele de licean, pline de freamătul amăgirilor şi a pasiunilor necontrolate..., de prima dragoste frântă sălbatec şi de greul supravieţuirii de apoi. Dar eu mereu am ştiut că nu pot fi niciodată sărac! Îmi amintesc de dimineţile molatice când mă trezeam cu un singur scop: acela de a trăi ziua de azi ca pe ultima. Dar ce-i viaţa, dacă nu umbra unui vis care fuge?...

Cuvintele-s de prisos. Inconştient, lăcrămez şi o picătură de dor se prelinge şi rămâne pe linia zâmbetului meu cu miros vechi. La fel ca atunci când am vărsat prima lacrimă, cea mai senină şi albă din cele ce urmau.

Gustaţi pământ, dragilor, şi furaţi! Nu lăsaţi pe nimeni să vă spună că nu puteţi, nici măcar pe voi înşivă! Timpul e relativ, aşa că bucuraţi-vă de lucrurile mici din viaţă... pentru acea zi când veţi privi înapoi şi veţi realiza că erau lucrurile mari! Vreţi ceva? Duceţi-vă şi vă luaţi! Fiţi oameni frumoşi!

Carpe diem!

Metamorfoză

2010-04-14T10:18:00.004+03:00

Motto: Femeia este muzică rătăcită în carne.
(Emil Cioran în Amurgul Gândurilor)

Cearşaful alb pătat de visele tale,
mototolit, cu strângeri de buze atunci străine,
astăzi amare, pline de sângele dimineţii confuze,
desfaşă un puls timid.

Metamorfoză cu focul de vară,
sub razele pline de soare.
Femeie,
cu privirea-ţi amară
şi inima-ţi beată
scrutezi orizontul prin geamul cel tâmp…

Femeie, tu, voce a vieţii,
fiinţă răscolind fiori,
adună-ţi iarăşi pulsu-n aşternuturi
ca-n buze dulci să redescoperi infinitul...

14.04.2010, 3:26

umbră vs. neumbră

2010-04-09T12:55:00.003+03:00

Eşti umbră, priveşti oamenii, îi dispreţuieşti sau îi apreciezi. Nimeni nu te vede! Eşti o siiimplă umbră! Soarele te ţine în viaţă: alături de el creşti... scaazi! Hei! Dar nu te panica! Nu, nu, nu! Dispariţia soarelui nu e o problemă, după cum ţi-am mai spus! Apare luna.
Şi e foarte, foarte fain că nu trebuie să te gândeşti unde vei dormi (heh! doar tu eşti... peste tot!) sau ce vei mânca (doar te hrăneşti cu lumină şi parfum!). Şi chiar dacă nimeni nu te vede, tu exişti!...
...
Doamne! Ce întrebare stupiiidă! Cum adică "De ce nu mă pot vedea oamenii?"?! Auzi aici! cine a mai auzit aşa o întrebare de aiurită? Hâh! Mă rog... e de datoria mea să-ţi răspund, aşa că, fii atentă, umbră nătângă! E simplu: Oamenii au chiorât! Da, da! Au chiorât! Încet, încet, progresiv, şi-au pus o perdea peste ochii lor de cepe. În fine... revin! (că... CINEVA! m-a întrerupt! şi numai eu ştiu cât mă poate enerva asta!)
Eu te văd! Vag, siluetă întreruptă, dar te mai văd aşa... neclar, confuz! Te văd cum iei forma mâinii, a capului, a părului vâlvoi, parcă ai luat şi forma feţei mele schimonosite la aflarea... secretului tău, umbro! Vai, vai, vai!
Iei din mine o parte şi ţi-o însuşeşti cu nesimţire! Da, da! Asta faci!
, dar şşşt! Secretul tău e în siguranţă la mine. ;)
Eşti, în concluzie, oricine, oricând! Eşti copil, dar şi mamă, eşti linie, dar şi punct, eşti mină şi creion, eşti totul, infinitul şi nimic, zero barat!
Da... e plăcut să fii umbră! Chiar e!

P.s.: Asta am găsit-o într-un servar prăfuită. o estimez ca fiind de ... cam acum 3-4 luni. Dar mi-a plăcut! Are o bucată din dani-de-acu'-3-4-luni!

Hristos a înviat!

2010-04-08T16:24:00.002+03:00

(the misterious production of eggs)
salut!

about Sun

2010-03-28T13:08:00.006+03:00

_____A m_________E M
Ref * 2: sun raises above us,
____D m__________E M
people change, sun never does.

__A m___________D m
1)Every morning the sun is next to you
Dm_______________A m_____E M
You simply realise he was always there for you.
_________________A m_____E M
_________________always there for you.
_________________A m
_________________the sun was there
__A m___________D m
And than you know something... for sure
Dm_______________A m_____E M
sun was there but you weren't there at all.
_________________A m_____E M
_________________weren't there at all
_________________A m
_________________you weren't there
will you ever be there?

_____A m_________E M
Ref * 2: sun raises above us,
____D m__________E M
people change, sun never does.

___Am_______________EM
Fin: And suuuun comes here for us,
_____Am_____________EM
every morning making our days brighter
_____Am_____________EM
we have to let the sun light our brains now
_____Am__________EM
and maybe we will smile often
_______________Dm
_______________smile often
_______________Am
_______________smile often!

:)) all rights reserved!
ca pentru a 100-a postare: am compus ceva:P. ma rog, e pe melodie, dar pana maine, poimaine uit linia melodica, asa ca am postat "versurile" si acordurile "principale"

si daca tot vorbim de soare, va dau o melodie de la linkin park:D in tema!

enjoy!

În sfârşit, doar tăcerea mai are ceva de spus...(titlu)

2010-03-23T19:10:00.007+02:00

____________Moto: Învăţasem şi că nu întotdeauna cuvintele sunt cel mai bun instrument pentru a ne face înţeleşi de cei din jur.
(Rui Zink – Cititorul din peşteră)

_____Dacă priveşti de undeva de sus paşnicul Olinescu vezi ceva... o gânganie care insistă să tulbure liniştea. Cu o mare lipsă de tact, fuge printre oameni împingându-i şi invocând scuze fără rost... o fată. Are părul vâlvoi, faţa schimonosită de efort şi creierul ferfeniţă. Aceea sunt eu. Mă îndrept spre şcoală, întârziată, ca de obicei. Urc cu obrajii plesnindu-mi de roşu scările până la laboratorul de biologie. Cercul de lectură. Bat timid în uşă şi intru: scuzele de rigoare, privirile acuzatoare, iertarea şi zgomotele: scârţâitul scaunului, foşnăitul paltonului, foile, respiraţia mea neregulată, pentru ca apoi să-mi dau seama despre ce se discută.
_____Sunt doar parţial prezentă, gândurile-mi zboară, însă, departe. Desigur că, peste puţin timp, voi deveni participant activ al discuţiei, dar...
_____Se pare că se discută Cititorul din peşteră.
_____Bucăţi de fraze străpung zidul minţii mele. Mă declar impresionată.
_____Omul se preface că-i place libertatea, dar de cele mai multe ori astea-s doar fiţe, poze pentru fotograf.Mi-a rămas întipărit în minte pentru veridicitatea lui. Cred că noi, oamenii, suntem toţi nişte imbecili, pentru că, de fapt, lucrurile cele mai importante în viaţă sunt cele care nu servesc la nimic.
_____Tot ceea ce rămâne în urma cărţilor este cultura..., dar cărţile nu-s ele şi un refugiu? Nu-s un refugiu pentru cei ca mine şi ca tine? Noi, cei scârbiţi de actuala societate, de oamenii nepăsători? Nu sunt ele universul nostru, al celor care vor să schimbe lumea? Să schimbăm lumea... Dar nu facem noi parte din lume?...
_____- Daniela, spune-ne! Tu... ce crezi? Exprimă-ţi opinia privind cartea, ca un întreg!
_____- Euăăă... În opinia mea... Este o carte foarte frumoasă, merită citită!
Cuvinte fără rost!
_____... De ce s-ar cădea ca eu să încetez a fi eu doar pentru că-l aud pe altul cum gândeste? Şi cum aş putea eu să încetez a fi eu, chiar daca aş vrea? Să se fi inventat chirurgia plastică pentru spirit?
Şi atunci începe febra, obrajii se aprind, mâinile se răcesc, încep să gesticuleze, cuvinte curg, limpede, cursiv, fără întrerupere.
_____- Mă întrebaţi de ce trebuie citită?... Bună întrebare! Este o carte care motivează spre mai mult, care schimbă păreri, opinii, viziuni asupra vieţii, asupra rostului în viaţă pe care ni-l creăm... Este un adevărat roman de calitate care rezolvă probleme referitoare la arta cititului, la cărţi şi, nu în ultimul rând, este un exemplu de nedezminţit al prieteniei adevărate, al forţei cu care această prietenie acţionează, mobilizează, ambiţionează.
_____O pauză, momente în care doar gândurile fremătau în încăperea încremenită, apoi:
_____- Aceasta carte, după cum am mai precizat, povesteşte despre prietenie, despre adevăratele valori spre care ar trebui ca orice om să ţintească, despre aprecierea esenţialului, a lucrurilor mărunte, ci nu a aparenţei, despre implicare şi combaterea superficialului. Povesteşte... pentru cei ce vor să asculte şi pentru cei ce au învăţat să asculte.
_____Uneori vocea naratorului are nevoie de spaţiu, nu se mulţumeste cu o frază măruntă, nu toţi trebuie să fie telegrafici, uneori fraza vrea să se întindă, să călătorească, să vadă până unde poate merge, transformată în canoe coborând pe şuvoaie sau nimerind într-o cascadă şi contorsionându-se toată ca să nu se lovească de pietre, sau vocea devine un talaz care se aude treptat până ce bubuie, şi tună, şi explodează, ca o orchestră cântând un vals din care la început aproape că nu se aude nimic, apoi, puţin câte puţin, intră instrumentele, şi urcă, urcă şi simţim o surescitare, anticipăm că ceva se va petrece, dar încă nu suntem acolo, naratorul încetineşte povestirea intenţionat, ne face să suferim, ne obligă să ne stăpânim, promite că la capătul călătoriei există ceva răsplătitor, dar râde de noi, ne înţeapă, spune că (dacă vrem) putem renunţa, spune chiar că majoritatea cititorilor renunţă.
_____- Dar asta nu e de ajuns! Pentru că o poveste prost povestită poate să prezinte mai mult interes, gust, sare şi piper, decât o povestebinepovestită. O povestebinepovestită poate să fie lucrul cel mai nesărat de pe lume... În schimb, o poveste prost povestită poate fi de milioane. Şi aici intervine scriitorul. Creeatorul universului ficţiunii, a cărţii, cel ce pictează tablouri pe care doar cititorul le poate înrăma. Dar această meserie a scriitorului implică dezamăgirea, teama de auditoriu, public neobosit, cititorul - Judecătorul Suprem.
_____Drept pedeapsă m-au obligat să fiu scriitor soartă pe care n-o doresc nici celui mai mare duşman. E mai rău decât închisoarea pe viaţă.
_____- Rui Zink tratează statutul scriitorului cu ironie şi sarcasm. El numeşte această îndeletnicire serviciu civic pe tot restul vieţii. În realitate, aceasta sugerează exact opusul, spunând, printre rânduri, că, într-adevăr, meseria de scriitor este obositoare, relativă, cere sacrificii, dar e o meserie care merită toate acestea la un loc şi poate mai mult...
_____Cuvinte spuse dintr-o răsuflare. Pauză de respiraţie şi...:
_____- Cititorul din peşteră face parte din categoria cărţilor pe care oricum le vei uita, dar de care ai rămas, totuşi, îndrăgostit, cărora le duci dorul fără să ştii de ce anume. Sunt cărţile cărora le mângâi coperta, pentru a-ţi aminti de freamăt.
_____Să învăţ că, după unii, lumea încăpea toată într-o simplă literă.
_____Părea că ecoul cuvântului încă stăruia în cameră, dar am continuat:
_____- Spun acestea, eu, care recunosc că fac parte din categoria oamenilor care au simţit târziu gustul lecturii, dar cum l-am simţit, am devenit gurmandă.
_____În fine, poveştile sunt mai mult sau mai puţin toate aşa: cum o piatră încep şi la o piatră se vor întoarce.
_____Nu-mi aminteam cu exactitate cum de mă pornisem. Ştiam doar că eu tremuram încântată, cu obrajii foc şi mâinile căzute inerte de la atât gesticulat. Linişte totală.
__________- Mai vrea cineva să adauge ceva?

B.D.

între tiiimp...

2010-03-23T10:53:00.004+02:00

sunt aici. sunt bine.
mă hrănesc cu Kooks şi cu sendvişuri cu salam şi pâine prăjită.
pregătesc un fel de recenzie de carte, doar că mult mai subiectivă.
mă ocup şi eu, ca toţi oamenii cu găsirea rostului în viaţă, cu stăpânirea emoţiilor zilnice...
Drozba i mir!
salut!

P.s.: tocmai am descoperit ca asta-i postarea 98 :D.

îîîh!

2010-03-21T01:00:00.008+02:00

cu sufletul ferfeniţă, vă salut!

după atâtea eşecuri în materie de olimpiade... mate, franceză (aici mă cam aşteptam), română, engleză (probabil că, în sinea mea, ştiam că voi eşua şi aici, dar totuşi!). Toată lumea mi-a zis: 'ăsta trebuie să-ţi fie un impuls să te organizezi, adormito şi împrăştiato! să-ţi vezi nivelul de leneşă' (sub alte cuvinte, ăsta e de fapt înţelesul)...

totuşi, eu am o întrebare. e .. de baraj, vitală (mai ales pentru că, nu-i aşa, edu? statornicia nu-i de mine!)...

...încotro?

a opta

2010-03-17T21:39:00.004+02:00

18 martie 2010

... Au trecut doi ani de atunci. Azi e 17, deci logic e ca mâine să urmeze 18. s-a tot gândit la asta...

O înţepau ochii. Oh, nuuuu!

- Nu trebuie să plângi... Ştii asta, nu?

- da!

s-a îmbrăcat cu îmbraţişarea ei. Cât de cald i-e acum!

- Mergi cu mine mâine, da?

- Ştii că oricum veneam...

- Ştiu!

Şi da! Zâmbetul plin de resemnare şi umbre albe, e aici din nou! Sunt umbrele care-ţi fac din mână gen heheh-!-ne-am-mai-văzut-noi-!, care ţi se perindă ca la o paradă, un marş al bunăvoinţei, al laptelui de seară, al duşului de dimineaţă, al dimineţii iar-alarma-asta-mi-e-somn-de-mor-nu-vreau-să-mă-trezesc-trebuie-!, al somnului de după o noapte albă, al ei!

- Bine ai venit! De-ai şti cât de mult te-am aşteptat... I will be blessed! I already am!

- Ai spus ceva?

- Da. Am spus... Mulţumesc!

Mai exista si oameni!...

2010-03-12T08:57:00.003+02:00

"Un proces implica doua perceptii. Una obiectiva, rece si una sentimentala. Obiectiv, am pierdut dreptul de a interpreta cantecele pe care le-am compus impreuna cu fostii mei colegi fara sa cer si sa obtin acordul acestora. Ideea acestui acord mai ales, am privit-o ca nejustificata si absurda. Nu pot accepta sa-mi rascumpar munca. Instanta a decis insa, si nu ne ramane decat sa ne supunem acestei decizii.

Sentimental, iarasi nu sunt foarte multe lucruri de spus. Si asta pentru ca in asemenea momente esti foarte singur. Dimensiunea implicarii intr-un proiect nu poate fi inteleasa decat de participantii la acel proiect.
N-are niciun rost sa explic cat si cum am muncit la proiectul Vama Veche. Mereu se vor gasi "critici" care vor rastalmaci. N-are rost sa spun ca am scris toate textele cantecelor, mai putin vreo trei, si n-are rost sa mai spun ca am compus peste cincisprezece dintre ele de unul singur. Aceste lucruri nu conteaza caci pe declaratiile de la Uniunea Compozitorilor scrie clar muzica si text Vama Veche. In justitie actele conteaza si nu adevarul din spatele lor chiar daca e demonstrabil. Nu, dimensiunea implicarii intr-un proiect nu poate fi inteleasa decat de participantii la acel proiect.

Poate ca oamenii se asteptau sa-mi urlu ndereptatea prin presa si sa arunc cu pietre in Justitia romana. Nici gand. Am crescut intr-o familie in care s-au predat mereu lectiile discretiei si ale demnitatii.

Nu sunt revoltat acum. Nu. Sunt indurerat si atat. S-ar putea vorbi multe despre proces si precedentul creat, caci da, s-a creat un precedent periculos fiindca procese similare se vor judeca dupa modelul acesta.

Imi vine in minte acum o declaratie a unuia dintre secretarii ONU, U-Thant: Nu exista prietenii vesnice, nu exista dusmanii vesnice, exista interese vesnice.

Ceva pentru tinerii care vor sa faca o trupa. Daca as fi extrem de furios v-as spune sa aveti grija atunci cand va apucati de muzica. Sa semnati contracte intre voi si sa aveti grija sa va inscrieti compozitiile exact asa cum au fost facute si poate v-as mai spune sa va delimitati clar obligatiile si drepturile in cadrul trupei, ca sa nu aveti surprize mai tarziu si poate v-as sugera sa semnati un acord de interpretare, in caz ca va despartiti.

Daca v-as spune asta as fi insa cel mai mare IDIOT. Si atunci va spun asa: daca faceti o trupa fiti fericiti pentru fiecare moment, pentru fiecare clipa de reusita. Bucurati-va si plutiti dupa primul vostru concert, faceti muzica pe care o simtiti si incredeti-va unii in altii si jurati-va dragoste pana la moarte. Impartiti totul ca fratii si nu lasati pe nimeni sa stea intre voi si muzica voastra. Nimic sa nu abata cursul pasiunii voastre, transformati fiecare nota in prietenie. S-ar putea sa dureze pana la moarte sau doar zece ani. Dar daca nu incepeti din iubire atunci n-o sa scrieti niciodata Nu am chef azi sau Epilog.

Am sa inchei spunand din nou ca ma doare. Cred ca sunt momente in care trebuie sa-ti recunosti sentimentele si sa le accepti. Dar durerea de astazi ma face sa va promit ca nu voi renunta la a-mi redobandi dreptul de a interpreta piesele la care am muncit si ale caror versuri le-am scris.

Pana atunci ne vedem la concerte si intr-o saptamana, doua, va invitam sa ascultati pe radiourile care il vor difuza, noul single VAMA. Se numeste Cantec de gasit.

Am sa ies putin, acum. Dupa ziua de azi am nevoie de o plimbare. Si de putina iubire pe care s-o respir. Am s-o iau usor pe stradute si-am sa ma indrept spre Champ du Mars. Rue de l'Exposition, rue St. Dominique, avenue Rapp.... Dintr-o data - surpriza cunoscuta dar mereu neasteptata- se va ridica in fata mea turnul, eternul turn, ca un simbol falnic se va ridica in noapte, idolul la care se inchina toti indragostitii Parisului si care respira acum acelasi aer cu mine." [citat, desigur, din Bed For Love]

M-a miscat total. Mai exista si oameni!... Si Tudor Chirila e un om nobil, poate cel mai nobil...

a şaptea

2010-03-11T09:29:00.007+02:00

Daaa! exist!... ah, ba nu! m-am înşelat.

... Zâmbea trist, avea strâncenele adunate - ochii umbriţi. Ştia că odată şi odată acest zâmbet amar va deveni un surâs sincer şi că faţa, cândva, i se va destinde şi ochii îi vor fi curaţi, verzi, ca odinioară, dar nu acum. Poate că avea şi să-l uite. Poate că avea să se lase de fumat.

Oare pe câţi oameni îi dezamăgise? Oare câţi şi-au suprimat tristeţea şi dezamăgirea? Era sigură că dezamăgise pe multă lume... Atunci de ce o interesa atât de mult de dezamăgirea ei?

- Arăţi de parcă ţi-o murit cineva! Lasă-mă să ghicesc... pisica!

- Da... a murit? nu, nu! E doar în comă. (În comă?!)

- Dar ce-a păţit?

- Bine, pa! (Era iritată de insistenţele lor!)

- Să înţeleg că nu vrei să vorbeşti despre asta... (Uau!)

- E chiar aşa evident? (Sarcasmul i se citea din voce.)

...

- Ar trebui să-ţi revii!

- Cum?

- Parcă eşti un zombie! Un zombie iritat şi sarcastic. Ce se presupune c-ar trebui să fac să-ţi revii?

- Să taci, de exemplu!

- Ah, da? Bine!

- Scuze.

- Te iert!

- E ciudat cum te schimbi în câteva zile cât nu te-ai schimbat un an... Ideea e că

Iar auzea înfundat...

E o aberaţie... viaţa mea. Dezamăgind oameni, trecând pe lângă cadavre, apăsând inconştient pe trăgaci... e trist!

Tot eu, Ghi

Iartă-mă!

pfff!

2010-03-09T12:17:00.002+02:00

am iar o stare de nesiguranţă(stupidităţi adolescentine8-!). sper să treacă şi asta...

heheh!

2010-03-07T23:41:00.007+02:00

vă salut cu respect! bejinariu sunt. da, da! aia de tot posta aici, pe blogul dumneavoastră... de ce am lipsit atâta timp? eeeh, probleme personale şi un program prea încărcat, sper că o să puteţi să mă absolviţi de vină. Nu, nici la teveu nu m-am uitat! nu mă credeţi? uite, promit că nu m-am uitat! so lemn! ce-am făcut atâta timp? eeeh, ce să spun şi eu? travelling, changing my life, thinking, borring and stupid things, as I've already told you. mă bucur să vă anunţ că am strâns 463 de semnături pt. cinematograf şi încă nu-s toata adunate. great, isn't it? oh, yeeeaaah! oh, mă scuzaţi! am uitat că trebuie să păstrez liniştiuca! da, cum spuneam. pardon din nou! după cum spuneam, şşşt! uite că a venit şi 8 martie. frumoasa şi splendida zi de opt a lunii a treia a anului. îîîh! cum adică mi-a expirat timpul? parcă plătisem pentru 5 minute sau 15 rânduri. ah, au trecut 5 minute? în fine. dragelor mele, florilor, le ofer câte o urare de bine! şi lor, întâiştii martiişti, un sâc! e rândul nostru :P (după cum am scris undeva, nu ştiu unde, în zona asta de unde-s eu ;;) de 1 martie sunt sărbătoriţi băieţii.)

heh!:D

UPDATE: poze de ieri, 8 martie:D [tot cu o galeată făcute]. Ideea e că: nu-mi place cum am ieşit;;), doar că e fain de urmărit expresiile feţelor.[trebuie să merg la un curs sau ceva de alfabetizare]

aici îi aranjat floarea în piept lui edi:P.

tăierea tortului...

-dani!

-stai puţin...

-daaani!

-stai măi!

-stai să-ţi fac o poză!

-ah, bine! stai să netezesc oleacă fusta asta:)).

-bine, bine!

-stai puţin... doar puţin.

-gata! am făcut-o!

nu ştiu ce se întâmpla aici:D. seems like I was having a great time ;))

astea-s:P

am plecat! o zi superba!

salut!